Acest sistem este perfect integrat cu alte sisteme majore de comunicare intercelulare cum ar fi sistemul nervos şi cel imun. Efectele exercitate de acest sistem pot fi în sens larg definite ca fiind implicate în:

 Creşterea şi dezvoltarea organismului,

 Menţinerea homeostaziei,

 Diferenţierea sexuală şi reproducerea,

 Reglarea metabolismului şi a aportului nutritiv.

     Aceste categorii de acţiuni nu se exclud reciproc, mulţi hormoni au roluri multiple (de exemplu hormonii tiroidieni influenţează atât dezvoltarea organismului cât şi reglarea metabolismului sau a homeostaziei), iar multe dintre răspunsurile biologice necesită integrarea mai multor căi hormonale diferite. Un exemplu clasic pentru această acţiune complexă este cel al controlului glicemiei sanguine care implică insulina, un hormon peptidic pancreatic, dar şi hormonii de contrareglare: glucagonul, cortizolul, hormonul de creştere sau adrenalina; orice modificare patologică a glicemiei sanguine este determinată de o dereglare în acţiunea a minim unuia dintre hormonii enumeraţi.